miercuri, 15 iulie 2009

Tigara sau eu?

Si daca ar fi si nu s-ar mai povesti. Si daca as putea sa imi schimb viata ce as schimba? As schimba ceva? Sau poate nu? Sau poate da?
Pana de curand prin fumul dens al propriei mele tigari as fi raspuns raspicat nu. De ce sa schimb ceva. Toate alegerile pe care le-am facut pana acum au fost cele corecte. Si de ce nu ar fi fost cele corecte. Oricum au fost cele mai simple. Cele care necesitatu cel mai mic efort din partea mea. In fond si la urma urmei dedicam suficienta energie pentru a trage cu nesat din tigara. Si totusi stau sa ma gandesc ca sigur exista un lucru pe care as dori sa il schimb. As vrea sa nu fi incercat niciodata acea prima tigara. As vrea sa nu fi decis la un moment dat ca este foarte imporant pentru mine sa invat sa fumez. As vrea sa nu fi luat hotararea ca este foarte important sa deprind acest obicei. Intotdeauna am fost foarte buna la a invata lucruri noi. Niciodata nu am avut probleme din acest punct de vedere. Toate examenele din viata mea le-am luat cu brio. Am intrat la liceul la care am vrut, am intrat a facultatea la care am vrut, mi-am luat carnetul de conducere din prima, am reusit din prima sa iau atestatul de informatica, am reusit din prima sa iau atestatul de limba straina, am reusit din prima sa imi gasesc un loc de munca, cand am vrut sa il schimb nu a durata foarte mult. A invata sa fumez a fost o bagatela. Si totusi o bagatela care m-a costat 10 ani din viata. De ce? Pentru ce? Pentru ce 10 ani in care nu numai ca am fumat, dar am preferat iesirile usoare din orice situatie, 10 ani in care am invatat sa fac din a ma plange adevaratul meu tel in viata, 10 ani in care am invatat sa imi ascund sentimentele atat de bine incat nici eu sa nu mai stiu care sunt, 10 ani pe care i-am petrecut pangandu-ma si mandridu-ma ca eu as putea sa fac mai bine simai frumos, si eu as fi meritat - si toate acestea doar in miente si in sufletul meu. Pentru ca nu puteam sa recunoscut in fata celor din jurul meu ca eu meritam, ca eu vroiam, ca eu doream, ca eu eram. Si apoi cand eram psa in fata faptului implinit, cand trebuia sa actionez, cand trbuia sa iau o decizie, cand trebuia sa arat ce imi place, cand trebuia sa arat ce vreau ce faceam? Aprindeam o tigara si pierdeam frumusetea unei clipe.
Asta as schimba. Nu as mai aprinde prima tigara. Nici pe a doua, nici pe a treia. Dar cel mai important nu as mai aprinde prima tigara.
Si as mai schimba ceva. As spune ceea ce imi doresc, cand imi doresc. fara sa cer mai mult decat in doresc, fara sa cer mai putin. Fara sa ma gandesc ca nu merit. Fara sa ma gandesc ca sunt altii mai buni. Fara sa ma gandesc ca poate e mai bine asa. Toate astea nu sunt decat scuze bune pentru a prefera pasivitatea actiunii. Si sincer am ajuns la concluzia ca e mai bine sa stiu de ce am ceea ce am in viata mea decat sa ma plang de alegerile pe care altii le-au facut pentru mine. In fond si la urma urmei de ce sa nu spun ceea ce imi doresc. Ce se poate intampla in cel mai rau caz? Sa fiu refuzata? Dar si atunci care este problema daca sunt refuzata? Acesta este motivul pentru care nu exista numai "Da", ci exista si "Nu", nu exista numai "Eu" exista si "El", nu exista numai "Acum" ci exista si "Maine", "Saptamana viitoare" sau "Niciodata". Important este ca raspunsul la intrebare sa fie un raspuns sincer.