joi, 26 august 2010

Doua ganduri

Si daca ma iubeste? Eu ce fac atunci?

Dar de ce gandesti asa? Daca te iubeste este bine. Nu asta vrei? Sa fi iubita?

Nu stiu. Vreau eu asta? Si eu ce fac daca sunt iubita? Eu ce trebuie sa fac? Trebuie sa renunt la ceva nu-i asa?

Nu. Nu. Nu trebuie sa renunti la nimic. Daca te iubeste te iubeste pentru ceea ce esti si pentru cine esti. Pentru ca stii sa gandesti. Pentru ca iti place muntele si marea in egala masura. Pentru ca iti place sa urci pe munte si sa te arunci in valuri. Pentru ca iti place sa dansezi, si sa te invarti, si pentru ca iti place sa desenezi flori pe orice foaie de hartie ce o prinzi, si pentru ca iti place sa te plimbi in pauza in parc, si pentru ca iti place sa citesti, si pentru ca din cand in cand vrei sa ai un pic de libertate. Nu. Nu trebuie sa renunti la toate astea.

Atunci el o sa renunte la ale lui. Si atunci o sa fie trist si o sa ma urasca.

De ce sa renunte? Nu trebuie sa renunte. Vrei tu sa il faci renunte la ceva?

Nu. Departe de mine ideea asta. Nu vreau sa faca nimic doar pentru ca vreau eu si nu pentru ca asa vrea el. Dar am observat ca in general asta se intampla. Cumva oamenii renunta la persoana lor si se transforma. Se transforma mai intai pentru un partener. Pe urma renunta amandoi la ceea ce le place in momentul in care fac un copil. Si eu inca nu sunt pregatita sa renunt la ceea ce imi place. Nu sunt pregatita sa renunt la fotografie, la plimbari cu avionul, cu masina, cu bicicleta, cu rolele si piciorul sau cu gandul. Vreau sa ma plimb si inca nu am vazut tot ce am de vazut.

Dar o sa le vezi. Trebuie doar sa te iubeasca. Si daca te iubeste si daca il iubeste sigur nu o sa te faca se renunti la ce iti place si daca il iubesti si daca te iubeste nu o sa il faci sa renunte la ceea ce ii place sa faca.

Dar au mai fost persoane care au spus ca ma iubesc si pe urma au incercat sa ma schimbe.Dar nu au reusit decat sa ma raneasca. Si eu nu vreau sa fie nevoie sa lupt ca sa fiu eu. Mi se pare cea mai grea lupta pe care pot sa o duc. O lupta pe care vreau sa o castig si care imi dau seama ca din punctul de vedere al societatii ar trebui sa fac tot ce pot pentru a o pierde. Dar nu vreau. Nu vreau sa ma pierd pe mine.

Dar te-ai gandit ca poate nu te iubeau. Te-ai gandit ca poate chiar daca au spus ca te iubesc ei nici macar nu stiau cine esti. Ca nici macar nu stiau ca existi. Ca ei iubeau altceva. Iubeau ceva ce nu exista. Sau cel putin nu exista asa cum o vedeau ei. Ei nu te-au iubit.

Dar eu? Eu i-am iubit? Daca i-am iubit de ce nu ii mai iubesc? Nu se presupune ca iubesti o data si pentru totdeauna?

Nu stiu daca scrie undeva ca trebuie sa iubesti o singura data in viata. Nu stiu daca scrie ca dupa ce ai iubit o data s-a terminat. Nu cred sa scrie o data. Chiar tu ai spus ca ai iubit de mai multe ori.

Dar am iubit?

Nu stiu.

Cine stie?

Nimeni.

luni, 9 august 2010

O furtuna furtunoasa

In Bucuresti ploua. A fost anuntat cod galben de furtuna de azi de la ora 12.00. Abea acum cand mai sunt 10 minute si nu mai este astazi ploua. Bate vantul si prin geamul spart de la balcon baga toata ploaia in casa. Am vrut sa las geamurile deschise ca sa se simta in casa mirosul ploii. Dar ploaia a intrat in casa pe geamuri. In dormitor, pe pragul de la balcon era apa.


Un fluture de noapte este ancorat de plasa de la balcon. S-a ascuns acolo de ploaie dar nu cred ca va rezista mult. Lucrurile de pe balcon sunt aruncate dintr-o parte in alta de vant. Poate ar trebui sa inchid celalalt geam care nu este spart, poate atunci ar fi un curent mai mic. Dar imi este frica. Imi este frica sa ies afara. Si tot ce vreau este sa se termine furtuna. O furtuna care nu parea ca mai vine si acum nu pare sa mai plece. La baie intra apa prin ventilatorul inchis. Nu vreau sa imi imaginez ce putere are vantul daca reuseste sa impinga ploaia in sus printre bucatile de platic de la ventilator care acum sunt inchise.


Fulgera in continuare si dupa fiecare fulger urmeaza un tunet. Se aude practic ca un mormait continuu. Din cand in cand este acoperit de vajaitul vantului. Ploua de 10 minute si nu da semne ca ar scadea puterile. Recunosc ca imi e frica. Recunosc ca in astfel de momente imi doresc pe cineva langa mine. Cineva care sa fie mai puternic decat mine. Cineva care sa poata sa ma apere chiar si de furtuna.


In casa se face din ce in ce mai cald. Nu mai am nici un geam deschis deoarece pe toate geamurile intra ploaia. Ploaia asta m-a condamnat la sufocare. Sunt asediata in casa. Sunt bune termopanele pentru ca nu intra ploaia in casa. Dar nu intra nici aerul. Simt ca nu am aer. Toata caldura de astazi este in casa cu mine in timp ce afara cu vantul este racoarea.
Au trecut 15 minute. Vantul pare sa fi slabit in intensitate. O sa deschid geamul de la balcon sa respir si eu un pic. Aaaaa!!! Ce bine este. Am aer.Pot sa respir. De afara intra racoare si miros de ploaie. Iubesc ploaia. Nu imi mai e frica.


25 de minute de la prima picatura. Ploua linistit. Nu ai zice ca a fost o furtuna. Nu ai zice ca a intrat ploaia pe undeva. Fluturele a supravietuit si el. Pot sa spun ca nu am fost singura care a fost speriata de aceasta furtuna. Vreau sa fie ploaie dar nu mai vreau vant, nu mai vreau tunete si fulgere. Vreau sa ploua si sa pot sa las mirosul ploii sa intre in casa si sa scoata afara mirosul zilelor de canicula ce au trecut. Am deschis toate geamurile. Sa fie aer.