marți, 14 aprilie 2015

Cu aceeasi pofta

Rad.
Si cand rad,
tot corpul meu rade cu mine.
Rad ochii in cap.
Rade inima in piept.
Rad firele de par toate-mpreuna.
Rad mainile.
Rad buzele.
Rad unghiutele mele rosii.
Rade viata prin fiecare por.

Dar cine oare stie cum eu cu aceeasi pofta plang?

duminică, 12 aprilie 2015

Contratimp

Tu ai spus ce ai avut de spus,
Iar eu am inteles ce-aveam de inteles...

Eu vreau acum.
Dar tu vrei maine.
Eu vreau iubire.
Tu vrei munti.
Eu vreau sa ard.
Tu vrei sa cugeti.
Eu vreau cu tine.
Tu... nu te uiti.
Acum eu fac un pas spre tine
Tu cu doi pasi te-ndepartezi,
Iar cand intind un brat spre tine
Deja spre alte zari te-ndrepti.

Si-atunci nu pot sa nu admit
Ca noi am fost, suntem, vom fi in ... contratimp.

duminică, 5 aprilie 2015

Byzantium. Constantinopol. Istanbul.



Imi caut in seara asta cuvintele. Incerc sa imi ordonez gandurile. Sa le asez in cutiutele lor pe fiecare in parte, la fel de ordonate precum multimea de condimente din bazarul de condimente al Istanbulului. Gandurile fug, se ascund, scot capetele razlete si rad la mine. Vazand ca nu-i chip de izbanda imi caut carnetelul de care nu ma despart. Imi aduc aminte ca, intr-o seara din cele petrecute in Istanbul am notat ceva acolo. Si gasesc.



Istanbul. Un oras scos din 1001 de nopti. O mare de oameni colorati, un amestec de orient si occident, viata insasi cu iz de mare si sunet de pescarusi. Un loc in care iti lasi inima si nu poti sa spui de ce.
 
Exact ce ma asteptam sa gasesc. Un crampei de gand notat intr-o seara, dupa ce dusul imi incalzise pielea, iar picioarele-mi obosite erau mangaiate de cearceafurile curate si reci. Pe urmatoarea pagina insa o surpriza. Randurile sunt pline de scrisul meu mic si inghesuit. Cand am scris asta, nu imi aduc aminte. Dar am scris.


O excursie despre prietenie. Plimbari pe faleza, sau pe stradute inguste, plimbari in care perechile de vorbareti se fac si se desfac, se schimba, si o data cu ele se schimba si povestile care se spun. Unele sunt povestite, alte raspovestite. La unele firul este despicat in 4, la altul totul este clar, cu inceput si sfarsit, dar mai ales sfarsit. Iar la acestea din urma zambesti, intorci foaia si treci la capitolul urmator.

Din cand in cand ne oprim pentru o poza. O poza cu grupul, sau poate cu pescarusii sau, de ce nu, poate cu valurile ce se izbesc de stanci. Fiecare poveste este punctata de o moschee ce se inalta semeata catre cer, pe care pare sa il atinga cu ale sale minarete.

Seara ne indulcim cu baclavale, tarte cu capsuni, lokum si inghetata. Drept punct si virgula adaugam un ceai turcesc. In rolul punctului de final este distribuit un suc de rodii.

Pe strada barbatii te privesc in ochi intr-un stil atat de fatis, atat de direct, incat parca ti-ar cauta sufletul in privire. Iar, cand il ai si ti-l surprind, privirea iti ramane captiva secunde bune, pana cand, cu greu, o recuperezi. Sunt obisnuita sa fiu dezbracata din priviri, dar nu sunt obisnuita cu barbati capabili sa imi sustina privirea. Am trait, din acest motiv, un sentiment nou-nout. Din cand in cand m-am simtit chiar de-a dreptul delicioasa.

Mancarurile sunt pe toate gusturile. Si cu carne, si doar legume. Pestele este stapan pe podul Galata si in preajma falezei dinspre mare. Mielul si puiul impart suprematia zonelor din interior. Dulciurile sunt oferite peste tot si sunt la fel de gustoase. Ceaiul puncteaza etapele unei zile.



Bazarul are reguli bine definite. Jocul este frumos. Unul cere, celalalt ofera. Unul lasa la pret, celalat mai pune in pic. Se mai ofera o aluna, o baclava, un ceai sau chiar un scaunel pentru ca cel ce cumpara sa isi odihneasca picioarele obosite. Se aduc in fata clientului alte si alte lucruri, unele mai frumusele, altele sa iti ia ochii. Tu stai, te decizi, te faci ca pleci, te razgandesti, te lasi strigat si invitat. Acolo clientul nostru chiar este stapanul nostru. Asta daca vrea.

Si cand sufletul iti este plin si simti ca nu mai incape nimic, Istanbulul arunca in directia ta pisicile ce se alinta pe strazi si ziua si noaptea, care, daca nu sunt hranite de turisti, isi fac singure rost de mancare. Apoi urmeaza lalele de 1001 culori care impanzesc parcurile. Din loc in loc privirea iti este furata de vreo magnolie inflorita, iar, cand te astepti mai putin, dincolo de cladiri apare marea.



De vrei sa privesti Istanbulul de sus te asteapta turnul Galata. Daca prinzi, asa cum am prins noi, si zi si noapte, efectul este complet. Orasul isi aprinde luminile si iti cucereste pe de-a-ntregul inima.




Nu am crezut in dragoste la prima vedere pana acum, asa cum nu am crezut ca as putea sa iubesc ceva atat de diferit de lumea mea.