Azi mi-a venit o idee … Cum ar fi, daca n-ar mai fi, si daca as scrie eu cate ceva despre vreun sentiment pe care l-am simtit candva... sau nu... Desi la cum ma stiu pe mine le-am cam simtit pe toate... sau nu... Nu, nu pot sa spun ca le-am simtit pe toate. Nu am cum sa spun asa ceva. Trebuie sa fi scapat unul doua. Dar am simtit iubire, ura, fericire, tristete, calm, agitatie (mai mult agitatie), frustare, mandrie... si nu imi mai vine nimic acum pe moment. Nici nu stiu daca sunt toate sentimente, dar stiu ca le-am simtit. Si mai stiu ceva. Pe unele dintr ele mai vreau sa le simt.
O clipa doar sa imi adun gandurile si sa le pun in ordine, desi nu stiu cata ordine pot sa fac in ele :)
Stiu ca am iubit candva, si mi-a placut. Cred ca despre asta as vrea sa scriu mai intai. Candva, demult, mi-am lasat sufletul sa fie calcat in picioare. Si apoi nu am mai vrut. Am refuzat sa mai iubesc. Am refuzat sa ma mai las strivita. Am refuzat sa iubesc.
Dar totusi mi-a placut. Si nu, nu sunt masochista. Am iubit si nu mi-a parut rau. Am iubit si am ras. Am iubit si am plans. Am iubit si m-am simtit iubita. Dar am iubit si am fost ranita. De ce oare clipele negre, chiar daca sunt putine pot sa ne afecteze mult mai usor decat cele frumoase. Si hai sa nu luam exemplul iubirii. Sa zicem ca in acest caz este o exceptie. Sa luam un exemplu mai simplu. O persoana pe care o cunosti, cu care vorbesti, cu care glumesti, in care ai incredere. De ce e suficient o clipa de stres, de nervi, de... Nu stiu, o clipa in care iti ia Dumnezeu mintile cum se spune ca sa incepi sa tipi, sa urli, sa iti versi nervii pe ea desi nu ea e cauza lor. Si atunci totul s-a terminat. Pentru ca nu mai conteaza ca inainte vorbeati, glumeati, aveati incredere. Acum va ganditi ca veti tipa, sau ce sa mai tipati, sau ope ce tonalitati, sau care va fi cuvantul care va declansa totul.
Asta este ceea ce retinem. O clipa, o rautate, o uratenie. De ce? De ce nu putem sa trecem peste asta? Pot sa spun ca mie una imi vine destul de greu. Pot sa trec, da. Si chiar mi s-a intamplat de foarte multe ori. Dar nu usor. Nu la fel de usor ca la inceput. Si pe urma se aduna si se tot aduna. Si vreau sa le scutur si nu pot. Cateodata vreau sa renunt la memorie. Vreau sa uit totul. Vreau sa o iau de la capat. Dar nu pot. Pentru ca doar intr-o clipa totul se reimprospateaza in memorie. Si teama revine.
Dar am luat-o pe alte cai... asa ca despre iubire o sa scriu mai tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu