Jurnal provensal - Cum m-am indragostit de Provence

A fost o data ca-n povesti, a fost ca niciodata... o fetita mai mica sau mai mare care visa sa calatoareasca. Sa calatoareasca si sa iubeasca.

Intr-o vara nici prea calduroasa nici prea racoroasa a pornit catre Provence, un mic tinut insorit din sudul Frantei. Vise avea o mie, dar nimic nu la fel de frumos precum ceea ce a urmat.

Rasfat in soare

Zborul de dimineata era la ora 6 si cu o seara inainte stabilise cu fratele ei sa se intalneasca la ora 4 in aeroport. Doua ore pareau suficient pentru indeplinirea formalitatilor de baggage drop-off, pentru ca checkin-ul fusese deja facut cu o zi inainte. Intr-o doara a sunat din taxi-ul ce plutea cate aeroport la fratele ei sa vada ce fac ei, iar ei dormeau linistiti. Cu aceasta ocazie s-a stabilit si ca o familie formata din 2 fetite mai mici sau mai mari o mama si un tata poate sa iasa din casa in 15 minute. Si iata ca au pornit cu totii catre Provence.

La aeroport ii astepta Mihai, cel care ii va gazdui in casa lui pe toata perioada vacantei. Drumul spre casa a unduit un pic deasupra marii spre Cassis, spre Rue des Cretes care era inchis si prin Vieux Porte din Marsilia. Deja peisajul ce ne va insoti pe tot parcursul vacantei se contura incetisor: stanci albe printre pini verzi, maslini, casute micute. 

La capatul drumului ne astepta o casuta provensala, cu peretii in culoarea nisipului si tigla rosie pe acoperis, incojurata de verdeata leandrilor roz si albi, vitei de vie, malinilor, marului, gutuiului, smochinului si florilor in toate culorile. Piscina avea culoarea albastra si ne imbia cu luciul apei. Interiorului combina intr-un mod placut detalii romanesti si provensale dadu-mi din prima clipa o senziati de „acasa” ce nu m-a parasit toata vacanta. Lila, sotia lui Mihai, impreuna cu Mia si Titica, bunicii fetelor, pregatisera masa de pranz. Cei 4 urmau sa viziteze Portugalia si Spania si sa ne bucure si cu imagini din aceste tari, starnind alte vise.

Fetita cu inima blanda a inceput in fiecare zi sa scrie cateva cuvinte despre experientele pe care le traia, despre ce simtea si ce visa. Iata ce a iesit.

Apusul reflectat de casele din Miramas le Vieux

16.07.2017 Casute mici ascunse intre tufe verzi de maslini si leandru cu flori mici colorate roz sau alb, pini inalti din loc in loc. Peretii caselor in culorile nisipului. Acoperisuri din tigla rosie. Stai asezat pe un sezlong cu o carte in brate si „les cigals” rad de tine dintre tufele verzi. Dar cui ii pasa. Atmosfera de liniste. Luna agatata pe cer a uitat sa se ascunda de razele soarelui. Pasari mari de prada plutesc pe cer in cautarea micului dejun sau chiar a pranzului. Fluturi colorati dau alene din aripi.

Apus in Miramas le Viex

Miramas le Vieux, orasel cochet cocotat pe stanci deasupra tinutului Provence. Casute din piatra nisipoasa (totul aici este de culoarea nisipului) strajuiesc stradutele ingus

te. Din cand in cand cate o pisica isi iteste capul la vreo fereastra.

Stradutele din Miramas le Vieux sunt pazite strasnic

 Oraselul perfect pentru o inghetata Chocolatissimo delicioasa la „Le Quillé” in timp ce soarele se lasa linistit dincolo de linia orizontului. Inghetatele imense au fost delicioase. Povesti faine se revarsau in timp ce le devoram. De incheiere ne-am plimbat un pic pe stradutele ce se intunecau ale oraselului inca viu la acea ora din seara insotiti de luminile orasului si stele.

 

Plimbare la lumina felinarelor prin Miramas le Vieux

Acasa un vin bun: Domaine de Chique, Cotes de Roussillon, 2015 a fost acompaniat de ceva branzeturi si povesti.

17.07.2017 Gordes. Dar pentru a ajunge acolo drumul a serpuit printre livezi, ferme cu rosii,

lanuri de grau, dealuri mai scunde sau mai inalte.


Stradutele mici si stramte ale oraselului ne-au primit pe ele oferindu-ne un pic de umbra si protectie impotriva soarelui care ne incalzea cam tare.

Sus pe deal e Gordes

Pe stradutele din Gordes

In Gordes o vedere ne-a povestit despre Abbaye de Senanque. Imaginea: un camp de lavanda si pe fundal o abatie. Asa ca am plecat sa il gasim. Un drum serpuitor prin munti, drum ce la final am aflat ca avea sens unic, unde haul de pe partea stanga era verde si abrupt. Dupa o curba: lanuri de lavanda.


Dincolo de ele: abatia. Recunosc ca nu stiam ce gaze sa pozez mai repede. Prin lavanda pluteau fluturi in toate culorile, care timizi isi luau zborul cand te apropiai cu aparatul lasandu-te cu o poza cu lavanda mov.

La plimbare prin lanurile de lavanda

Fluturi indragostiti la Abbaye de Senanque

Abbaye de Senanque

A treia oprire: Roussillon. Un oras rosu construit pe un munte rosu unde sunt sigura ca pe vremuri traia imparatul Rosu. Stradute mici si inguste su trepte mii ce-au purtat catre centrul orasului. Magazinase cochete ne ademeneau la fiecare pas. Inghetata nu a scapat negustata.

Pe stradutele din Roussillion

In cautarea imparatului rosu (Roussillion)

Seara: vin si branzeturi. Vinul: Chateau Virant, Coteaux D’Aix en Provence, 2015 (famille Cheylan)

18.07.2017 Plage Saint Croix. Le Phare de Carro. O zi despre copilarie. Plaja cu nisip fin si mare intinsa si albastra ce aparea dincolo de pini inalti infipti in bratele de stanca ce imbratisau marea din micutul golfulet. 

 

Le Plage de Saint Croix - Priveliste dintre pini

Plage de St Croix - Privind spre far

O plimbare de-a lungul marii mi-a purtat pasii printre stanci pline de sare, ce se odihneau in asteptarea urmatoarei furtuni care sa arunce valurile asupra lor. 

Plage de St Croix - La joaca in mijlocul marii

Copilaria si-a urmat cursul si am pornit spre larg intr-o hidrobicicleta inzestrata cu un tobogan. Toboganul era albastru pentru ca asa a dorit Cati. Au urmat sarituri, alunecari pe tobogan, rasete si joaca. Am uitat ca apa era rece.

Plage St Croix - La plimbare printre stanci

Seara am pornit catre farul care se vedea in departare si care ne-a imbiat cu imaginea toata ziua. acolo era o alta plaja cu stanci de data asta.  

Le Phare de Carro

Le Phare de Carro - De vorba cu valurile

19.07.2017 Salon de Provence. Aix en Provence. Zi de odihna pe langa piscina, odihna intrerupta de o pauza de pranz ce ne-a purtat pasii catre centrului micutului Salon. Stradute mititele inconjoara cetatea din centru. Pe stradute: mici restaurante si chia un mic boutique ephemaire. Fain boutique.

Salon de Provence

Salon de Provence - Boutique Ephemere

Seara pasii ne-au purtat prin labirintul de stradute al centrului orasului Aix. Dreapta, stanga, uite ca asta-i mai animata, aici e mai frumos, uite ce luminite dragalase si in curand nu mai stiai unde erai.

Aix en Provence

Acasa, un vin cu branzeturi: Chateau Calissane, 2016, Lacon en Provence

20.07.2017 Calanque d’en Vau. Un drum lung de o ora si 40 minute (asta pentru ca am ratacit un pic drumul) printr-un peisaj arid, uscat, cu stanci albe ce cresteau printre pini inalti din care ne certau „les cigals”. 

Calanque d'en Vau

La final de drum o deschidere turcoaz intre stanci. Apa lipsita de valuri ne-a primit in bratele ei si ne-a racorit. Stancile de pe margini ne-au imbiat sa le cataram un picut doar pentru a plonja de la inaltime catre apa de dedesubt. 

Calanque d'en Vau - La plimbare pe stanci

Inca o zi despre copilarie, despre frumusetea inotului, despre stanci si catarare, despre piele firbinte si buze sarate, despre inimi fericite.Drumul inapoi spre masina a parut mai scurt. A ajutat si ploaia torentiala ce ne-a ferit de soarele fierbinte. 

Calanque d'en Vau - Pe drum catre

Calanque d'en Vau - Am revenit pe drumul cel bun

Calanque d'en Vau - Detaliu

Seara: branzeturi, vin (Chateau Leyssac, Saint Estephe, 2014, Grand vin de Bordeaux), tort, sampanie, Calvados.

21.07.2017 Tour de France. 19eme etape. Embrun – Salon de Provence. I-am urmarit cand pe laptop cand la tevizor cum urcau greu pe soselele inguste si inclinate ce unesc cele doua orasele prin 222.5 km. Drumul a serpuit printre orasele provensale, avand de o parte si de alta oameni ce ii incurajau. 

Tour de France

 

Patrouille de France

Nimic insa nu ne-a pregatit de atmosfera pe care urma sa o traim seara cand ne-am dus si noi in centrul Salon-ului pentru a ii vedea intrand. Au trecut in viteza pe langa noi in uralele celor din jur, chiote de copil, veselia si incurajari. Nu a durat mult dar atmosfera ne-a umplut de chef de viata.

Ne-am mai plimbat un pic prin centrul orasului suficient cat sa ne bucuram de demonstratia oferita de La Patrouille de France, care isi are casa chiar in Salon. Stangul Frantei, inimioare cu sageti, loopingului s-au lasat vazute printre cladirile orasului.

Les Baux de Provence - Fericire

Ne-am suit apoi in masina si ma plecat catre Les Baux de Provence. Un orasel mititel se ridica pe stancile albe ale Les Alpilles. Casutele cu peretii in culoare nisipului si acoperisuri din tigla se aliniau la marginea unor stradute inguste. Acum fara oameni, cu felinare ce se aprindeau, dadeau o senzatie de liniste si pace. Am luat cina in aceas seara intr-un restaurant dintr-o gradina. Vinul: Mas Sainte Berthe, les Baux de Provence, 2015 (Grenache, Syrah, Cabernet Sauvignon)

Les Baux de Provence - Pe ziduri

Les Baux de Provence

Les Baux de Provence

Seara: branzeturi si vin: Chateau roubine, cru classe, Cotes de Provence, 2014

22.07.2017 Les Baux de Provence. Avignon. Dupa seara petrecuta pe acele straduse mici am zis ca e musai sa vedem Les Baux, cum ii zic francezii, si pe lumina. In drum spre el ne-am oprit intr-una dintre fermele care ofereau si degustari de vin si am achizitionat 2 sticle de vin. Asta dupa ce le-am gustat, bineinteles. Am incercat la o alta ferma si ulei de maslinedar nu am fost convinsi.

Les Baux de Provence - Vedere din Ville Mort

Les Baux de Provence - Vedere catre maslini si viata de vie

Oraselul micut si cochet ne astepta cu stradutele lui inguste si pe lumina. Acum insa magazine mititele isi deschisesera portile si ne imbiau in interior cu miros provensal de lavanda, ierburi, uleiuri, biscuiti. Din loc in loc cate un magazin de ceramica adauga un specacol de culoare.

Les Baux de Provence - Un "Cigal" galagios

Am urcat pana sus in asa nmitul Ville Mort unde cativa „curteni” ne-au arata cum functioneaza o catapulta. Soarele puternic ne ardea pielea in timp ce noi urcam tot mai sus pe zidurile rupte. „Les cigals” radeau de noi de pe pietre sau de la la umbra pinilor.

Les Baux de Provence - Pe stradute

Les Baux de Provence - Catapulta in actiune

Les Baux de Provence - Vedere de sus

 De acolo de sus pe o parte se vad stanci albe, de partea cealalta se vad livezi de maslini, intinderi de vita de vie si drumuri de pamant ce duc catre casute pana la urmatoarea linie de munti.

Orasul are cateva detalii... interesante:

-          de aici a plecat regele mag Balthazat in cautarea stelei

-          stancile din Val d’Enfer era locul unde se desfasura vanatoare de vrajitoare

-          valea de mai sus a inspirat „Inferno” al lui Dante

Am coborat catre Carrieres de Lumieres unde in niste galerii sapate in piatra am avut parte de un spectacol de muzica si culoare.

Seara: Avignon. Galagios, furnicar de oameni si masini, orasul nu ne-a impresionat. Palais de Papes este impunator asa cum apare el pe cer. Podul dein Avignon se opreste la jumatatea raului ametidu-te un pic daca nu ai citit inainte ca a fost partial distrus si din cei 12 piloni au ramas numai 4.

Avignon - Palais de Papes

Seara: vin si branzeturi: Vinul: Chateau roubine, cru clasee, Cotes de Provence, 2014

23.07.2017 Plage du Saint Croix. Relaxare. Valuri. M-am jucat in valuri intr-un soare bland de dupa-amiaza dupa ce toata dimineata citisem pe terasa casutei unde locuiam de cateva zile. Am descoperit o persoana care poate sa stea mai mult in apa decat mine: nepoata mea Catalina. Cu ea m-am jucat cu valurile pana oboseam, ne intorceam pe mal si ne odihneam putin si apoi din nou in valuri. Am avut parte de un tratamet cu nisip... ultima noutate. Tare imi e ca am fost fix persoana pe care s-au facut teste.

Salon de Provence - Pisica de veghe

Salon de Provence - Pisica spre apus

Seara? Ati ghicit: vin si branzeturi: Mas Sante Berthe, Les Baux de Provence, 2016 (Grenache, Syrah, Mourvedre, Cabernet Sauvignon, Cinsault)

24.07.2017 Trois Calanques et Cassis. Azi am luat barcuta din portul Cassis catre 3 Callanques. Noi voiam mai multe dar nu se vizitau decat 3 din cauza valurilor. Cand am iesit in larg am inteles de ce. Iar  cand am luat curba catre calance... ne-am dat seama ca nici nu ne doream mai multe. Dupa ce apele s-au linistit, pentru ca in calance nu erau valuri, capitanul ne-a intrebat daca toata e in barca sau am pierdut pe cineva in apa. Toata lumea era in interior. Uda. J Valurile udasera si fata si spatele vasului.

Cassis - Port

Cassis - Far

Trois Calanque - pe valuri

Trois Calanques

Trois Calanques

Cassis - prin port

Am lenevit apoi pe stradutele strampte din centrul orasului Cassis. Spre final am nimerit pe o plaja cu un dig de care valurile imense se izbeau cu putere. In departare cativa oameni cu placi se intreceau cu valurile. Era locul perfect pentru visare cu privirea pierduta spre linia orizontului in timp ce zgomotul valurilor iti acompaniaza gandurile. Cand te indepartezi prea tare de realitate, stropi din valurile sparte la picioarele tale te aduceau inapoi.

In departare muntele se ridica deasupra marii. Doi norisori albi pareau sa fie gandurile lui curate si impaciuitoare. Marea insa nu le auzea. Era prea ocupata sa se arunce asupra malului, agitata parca fara motiv, speriata ca muntele nu se mai reflecta in ea, nerealizand ca asta se intampla chiar din cauza valurilor cu culmi albe.

Cassis - Cand muntele iubeste marea

Vinul zilei: Domain de Vallon des Glauges, Coteaux d’Aix en Provence, 2017-07-30

25.07.2017 Nice. Monaco si Monte Carlo. Cannes. O baie pe plaja de la Nisa. Drumul serpuit dintre Nisa si Monaco mi-a uimit privirea si inima. Ne-am oprit sa rontaim ceva intr-o curba inainte de Eze. Imaginile iti taiau rasuflarea.

Pe drum spre Monte Carlo

Eze privind marea

Monte Carlo - Pesti in Gradina Japoneza

Monte Carlo

Monte Carlo - In asteptarea inghetatei

Monte Carlo m-a socat prin aglomeratie un amestec de strazi si tuneluri, caldura, port cu iahturi, masini ultimul racnet pe strazi inguste care parca se innoada.

Seara: o baie la Cannes, o poza pe covorul rosu, o plimbare pe riviera franceza, o cina pe o terasa in muzica linistitoare a valurilor in timp ce muntii se colorau in culorile apusului si un drum lung spre casa. Somnul a fost binevenit.

Cannes - pregatit de apus

Cannes

26.07.2017 Ganduri catre prieteni. Seara Arles. Un orasel cu stradute inguste care parca duc toate catre arena in care si la ora actuala sunt lupte cu taurii. Stilul camarguaise presupune ca taurul pleaca pe picioarele lui din arena. Nu parea insa prea fericit, asa cum se vede si in poze. Oraselul in schimb este delicios, cu restaurante mititele cu terase colorate. Nu foarte multi oameni se plimba pe strazile acestui orasel ceea ce ii confera un aer de relaxare.

Arles - Arena

Arles

Arles - torida in stil Camarguaise

Arles

Arles - Orizont spre apus

27.07.2017 S-au intors Mihai si Lila, Titi si Mia. Asa ca seara a fost despre povesti. Unele despre Provence, altele despre Portugalia si Spania. Sarind de la una la alta, incercand sa acoperim in cateva ore cele 2 saptamani care trecusera.

28.07.2017 Ultima zi in Provence. L'Isle sur la Sorgue si Fontaine-de-Vaucluse ca de incheiere si pentru a ne lua cum se cuvine la revedere de la Provence. Pe curand! 

L'Isle sur la Sorgue

L'Isle sur la Sorgue

L'Isle sur la Sorgue

L'Isle sur la Sorgue

Fontaine-de-Vaucluse

Fontaine-de-Vaucluse

Si-am incalecat pe o sa si am spus povestea asa... Dar stati! am uitat un amanunt important. In fiecare seara din ultima saptamana Catalina si cu mine spuneam o poveste. O seara era randul meu. O seara era randul ei. Asa am aflat povestea fetitei si a baietelului, povestea ariciului, povestea lumii pe dos, povestea fetitei careia ii placea sa calatoreasca. Povestea de mai sus a fost spusa si in ultima seara, mai pe scurt si fara poze.

Si asa m-am indragostit de Provence...