Eu și marea

Cinci fetițe s-au apropiat să mângâie un trandafir roșu. Marea se aude în depărtare cu valurile ei ce se sparg de țărm. Salcia de deasupra mea tremură în vânt, lăsând să cadă pe mine din când în când câte o floare uscată. Soarele îmi încălzește pielea. Gândul îmi fuge către nisipul fierbinte și marea ce ar vrea să mă îmbrățișeze așa cum numai ea știe sa o facă. Mă ridic ușor și pornesc către țărm.

Soarele fierbinte îmi dă parcă motive să grăbesc pasul. Când ajung la nisip, scot șlapii și îmi las piciorul să se afunde în plaja fierbinte. Mai am trei șezlonguri până la mare dar mă opresc să îmi scot tricoul și să îmi las șlapii. La celelalte 2 rânduri de șezlonguri marea a ajuns cu valurile ei iar nisipul e ud.

Scoici mititele s-au adunat pe mal într-un lanț menit parcă să descurajeze aventurierii nehotărâți. Un vânt rece și umed suflă și îmi face pielea să se strângă. Dar marea e caldă la atingere. Ea mă îmbie cu valurile ei. Așa că pășesc spre ea. 

Fiecare pas mă aduce mai aproape de orizont. La fiecare pas un nou val se sparge de mine iar vântul nu pierde ocazia de a sufla peste pielea umedă și dezgolită. Dar cu fiecare pas marea se ridică și mă îmbrățișează, mă înconjoară cu brațele ei încălzindu-mă. Valurile mă ridică jucăușe deasupra lor. 

Zâmbetul,  sărat acum, mi se citește nu doar pe buze ci și în priviri. Îmi simt și sufletul cum zâmbește. Aș sta aici o viață, privind orizontul, plutind în derivă. Pe cer păsări negre cu ciocul alb zboară dând iute din aripi. Din când în când câte un pescăruș se avântă către un val.

Privirea mea e pierdută spre cer când un val năzdrăvan îmi aduce aminte că am venit să discut cu marea. Mi-e cald, mi-e bine în îmbrățișarea ei. Iar ea îmi zice ca totul e fix așa cum trebuie sa fie. Îmi zice ca e bine și mă roagă să am încredere. Și eu am.

Mă ridic ușor pe picioare și pornesc către mal. Valurile jucăușe se aruncă asupra mea împingându-mă de la spate sau trăgându-mă către larg, înconjurându-mă cu spumă albă sau trăgând de marginea

slipului. Soarele mă ia în primire cu razele lui, uscând apa sărată pe pielea mea ce a început să se înnegrească. Vântul cel rece parcă nici nu-l mai simt. Degeaba suflă. Eu știu acum că totul este bine. Eu știu acum ca totul este fix așa cum trebuie să fie.