Mi s-a intamplat, nu o data, ca intuitia sa imi spuna anumite chestii pe care logica sa le contrazica. Instinctul sa imi spuna ceva dar toate regulile sa spuna ca nu este posibil. Intrebarea este de ce in astfel de momente alegem sa credem ceea ce este logic, ceea ce ratiunea dicteaza si nu instinctul. De ce alegem ceea ce este clar si nu ceea ce este confuz si posibil dar care pare, logic vorbind, nerealizabil.
De ce atunci cand intuitia imi spune ca daca fac ceva totul o sa fie bine, creierul se incapataneaza sa gaseasca explicatii logice pentru acest “o sa fie bine”. Si atunci cand nu le gaseste se pune pe gasit argumente logice pentru a dovedi ca nu o sa fie bine, argumente logice pe care pana la urma le acceptam.
Si le acceptam pentru ca nu suntem animale, pentru ca am fost inzestrate cu creier si cu capacitatea de a il utiliza, pentru ca stim sa observam detalii si sa le punem cap la cap. Dar poate ca acestea pot fi puse cap la cap si in alta ordine, poate ca de fapt logica ar putea sa sustina insinctul cumva. Dar nu. Noi refuzam. Noi vrem sa ne distrugem ideile nascute din instinct. Noi vrem sa demonstram ca instinctul nu este bun. Noi vrem sa argumentam impotriva lui. De ce?
Poate pentru ca de mici am fost invatati ca si animelele au instinct si ca noi avem ceva mai mult decat instinct. Ca acest ceva mai mult este mult mai bun si mai bine de folosit. Poate pentru ca am invatat sa gandim, sa gasim argumente, sa urmam principii si reguli. Poate pentru ni s-a spus ca doar animele se bazeaza pe instinct.
Si daca eu vreau sa fiu un mic animal. Daca vreau ca din acest moment sa fac doar ce imi dicteaza trupul si sufletul. Daca vreau sa pun mintea la o parte sa se mai odihneasca si ea pentru ca in mult prea multe incurcaturi m-a bagat in 27 de ani. Daca vreau sa ii dau o pauza mai lunga.
Si totusi ea nu ma lasa. Imi repeta ca sunt reguli ce trebuie respectate. Ca traiesc totusi intre oameni si nu intre animale. Ca trebuie sa vezi si ce vor cei din jur, nu doar ce vrei tu. Ca nu poti sa iti impui asa propriile dorinte asupra altora. Ca s-ar putea sa nu se potriveasca. Ca s-ar putea ca instincutl sa greseaca si inca mult. Si de ce sa risti si sa pierzi cand poti sa argumentezi logic si sa stii dinainte ce s-ar putea intampla. Si poate nu asta doresti cu adevarat. Si ce daca. Macar esti sigur. Daca nu risti nu pierzi.
Si totusi instinctul imi spune incetisor la ureche: Daca nu risti, nu castigi.
Oare o sa il ascult?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu