Cred ca m-am indragostit. Da inca o data sunt indragostita. Inca o data inima mea bate sa iasa din piept. Inca o data simt ca viata nu are sens fara acel cineva, fara privirea lui pierduta in privirea mea, fara sa il vad, fara sa ii simt parfumul. Si da inca o data sunt trista pentru ca, da, inca o data, el nu simte nimic.
Povestea se repeta la infinit. Eu ma indragostesc numai pentru a afla ca nu trebuie sa ma indragostesc, ca nu este o regaula ca daca te indragostesti de cineva automat si el te iubeste pe tine, ca viata nu e dreapta (si cat de bine stim asta unii dintre noi), ca intotdeauna exista cineva care este mai bun decat tine. Si, da, sunt trista. Sunt trista pentru ca iubesc si nu sunt iubita. Pentru ca la dialogul dintr-un articol anterior am capatat intr-un final un raspuns si pentru ca acel raspuns nu imi place in mod deosebit. Da, m-am indragostit, si ce daca. Noi nu privim in aceeasi directie.
Dar ceea ce este bine este ca, prin prisma intamplarilor anterioare deja stiu ce trebuie sa fac. Iau distanta, redevin demna, ridic un mic zid in jurul meu. Si daca un zid nu este suficient mai ridic vreo doua, si sap si un sant de apa peste care sa nu existe nici un pod, sau daca exista vreunul am grija sa ii dau foc, si daca cineva incearca sa treaca aruncam cu smoala fierbinte si cu sageti otravite. Important este ca nimeni sa nu ajunga in cetate, nimeni sa nu ajunga in centru.
Sunt sigura ca soarta ma va ajuta sa ridic si de data asta un zid, sa stau pe el si sa ma uit in jur, si sa ma gandesc ce constructor bun sunt. Si mai mult decat atat sunt sigura ca nimeni, foarte mult timp nu va incerca sa darame zidul. El o sa cada de la sine, la un moment dat, ca orice constructie mancata de vant si de lacrimi. Si atunci o sa descopar probabil inca o data ca poti sa te indragostesti si nimanui sa nu-i pese, ca viata este cruda dar merita traita macar pentru a ii face in ciuda.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu