14 Februarie – cliseu sau sarbatoare

In curand vine 14 Februarie. Mail-ul meu este plin de oferte legate de ziua indragostitilor. Pe facebook peste tot vad diverse informatii legate tot de aceasta zi. Sunt unii care sunt mai pregatiti si declara luna Februarie ca fiind luna Iubirii. Altii spun ca cel mai bine este de cei care sunt singuri pentru ei vor sarbatorii ziua indragostitilor: „enjoying every minute of not having to give a flying fuck”. Iar cei mai fericiti par cei care anunta ca anul acesta nu mai este ziua indragostitilor pentru ca 14-02-12 = 0, si deci s-a anulat.

Pentru mine insa ziua indragostitilor nu este altceva decat un pretext. Un pretext sa iti arati dragostea pentru o alta persoana intr-un fel sau altul, cu o floare, o bomboana, un ursulet de plus, o scrisoare, un mail, un mesaj pe facebook, sau un sarut. Un pretext sa iti iei o pauza de la viata asta agitata pe care o traim cu totii si sa te retragi undeva doar cu acel sau acea care simti ca iti este jumatatea, iar acel undeva poate sa fie dormitorul, o sala de cinema, o sala de teatru, un restaurant, o cabana uitata pe un varf de munte, umbra unui brad, sau linistea unui parc. Este un pretext ca sa ii arati celuilalt ca il iubesti. Este un pretext de a rupe un pic monotonia din cuplu, de a avea o zi deosebita de toate celelalte, fie si daca asta inseamna sa faci dragoste un pic altfel, sau sa te saruti mai mult sau mai apasat.

Pana la urma astea sunt toate: si ziua de nastere, sau de nume, sau Craciunul, Revelionul, Pastele. Nu sunt altceva decat prilejuri de a arata celuilalt ca il iubesti. Eu asa le vad. De cand trece Pastele sunt cu ochii si urechile cascate ca sa vad ce le place celor din jurul meu pe care ii iubesc, pentru a sti exact ce sa le iau de Craciun. Asa iubesc eu. Asa sunt.

Pentru mine ziua indragostitilor a fost intotdeauna un prilej si un pretext de a ii reconfirma barbatului de langa mine iubirea fata de el. Cum si eu, ca si toti ceilalti, am fost crescuta cu ideea preconceputa ca toti ceilalti gandesc si simt la fel ca mine, concluzia mea in urma celor cateva zile de 14 si respectiv 24 Februarie de-a lungul anilor ce au trecut a fost simpla: pe mine nu ma iubeste nimeni. Nu de alta dar nimeni nu dorea sa isi reconfirme iubirea fata de mine prin vreun gest cat de mic, nimeni nu simtea nevoia sa imi arate iubirea in aceasta zi, nimeni nu imi intindea timid un fir de frezie sau un ursulet de plus.

Barbatii alaturi de care am sarbatorit sau, mai bine spus, am parcurs aceasta zi de 14 Februarie nu stiau cat de multa nevoie de iubire am eu. Si de ce sa ma mire. Nici macat eu nu stiam. Pentru unul mai importante au fost examenele, pentru altul 14 Februarie a fost un cliseu, un altul a uitat ca era 14 Februarie. Pe ceilalti i-am uitat eu. Astfel de persoane cred ca ar bifa, chiar daca ar fi intr-un cuplu, ca cei singuri de ziua indragostitilor: „are enjoying every minute of not having to give a flying fuck’. Pentru ei este intr-adevar un chin sa treaca prin ziua indragostitilor.

Si totusi eu nu o sa fac asta de ziua indragostitilor. Si nu, cu siguranta nu o sa ma arunc intr-o sticla de bautura, sau sa ma arunc de la etajul 5, sau sa imi sun toti fostii implorandu-i sa vina sa ma salveze de singuratate, si nici nu o sa imi plang de mila. Acum stiu de ce am nevoie. Eu am nevoie de iubire, si vreau sa sarbatoresc aceasta zi corect, alaturi de o persoana care ma iubeste, care este dispusa sa imi arate ca ma iubeste si pe care a o iubesc. Asa ca voi petrece aceasta zi cu mine. Si sunt sigura ca imi voi ghici toate gandurile si toate dorintele si ca anul acesta o sa primesc si frezii, si o sa beau un pahar de vin bun, si o sa fac tot ce imi trece prin cap.

Si toate acele sentimente ce or sa vajaie prin mine precum rapidul de Craiova o sa le opresc un pic in gara, si o sa le poftesc la masa cu mine, si o sa le hranesc sa creasca mari si frumoase si sigure de ele. Nu o sa le mai ascund in spatele unor paravane gen: mie nu imi pasa, pentru mine sarbatoarea asta nu este altceva decat un cliseu, aceasta sarbatoare a aparut din cauza comercialului si mie nu imi place comercialul, mie nu imi place sa fac ce fac toti ceilalti, pe mine nu ma afecteaza ca el nu m-a sunat sa vada ce fac etc. Toate acestea sunt clisee atata timp cat sunt atatia altii care le repeta la nesfarsit. Aceasta sarbatoare a devenit brusc sarbatoarea „cat de fericit sunt eu ca sunt singur”.

Anul asta o sa las cliseul la o parte, si comecialul si o sa traiesc aceasta sarbatoare cu inima. Si cum o vrea ea sa fie in acea zi asa sa fie: trista, vesela, geloasa, furioasa. Important este ca o sa fie iubita. In acest an de ziua indragostitilor o sa fiu indragostita de inima mea.