sâmbătă, 16 iunie 2012

Sunt fericita!

M-am trezit de dimineata euforica. Am petrecut aseara alaturi de o persoana tare draga mie, care a mai adaugat un boboc de trandafir la buchetul vietii ei. Formularea cu buchetul de trandafir nu imi apartine. O stiu de la o prietena a bunicii mele care in fiecare an imi trimitea o felicitare in care se bucura ca am adaugat al 20-lea boboc, al 21-lea boboc, si tot asa. Imi lipsesc acele felicitari. Dar sa revenim la fericirea mea. Si am dansat, si am si baut, si am si cantat. Vocea se resimte un pic, picioarele deloc. Ba mai mult, mi-a trecut si febra musculara ce o aveam de la escalada combinata cu yoga. Am ajuns acasa pe la 3 dimineata dar as mai fi dansat inca.

Si ma tot intreb ce am patit de sunt asa de fericita. Toata lumea cauta fericirea asta, si eu am gasit-o si nu imi dau seama de ce? Apai se poate asa ceva. Am pus mana si am facut o omleta. O omleta pe baza unei retete speciale. O omleta cu ceapa care mi-a mai bucurat si alte dimineti din trecut. Pe vremea aceea ma bucura si bucatarul. De data asta bucatarul am fost eu. Omleta nu a iesit tocmai cum mi-o aminteam, dar o capodopera este o capodopera si nu poti sa pretinzi ca reusesti sa o inlocuiesti. Pentru a inlocui ai nevoie de originalitate. Dar eu sunt fericita chiar si cu omletica mea cliseu cu ceapa verde si branza de oaie.

Si cum intotdeauna revelatiile mi se intampla cand spal vase (poate ar trebui sa spal mai des vase :) daca ma plictisesc de ce fac acum ma bag sa spal vase la un restaurant ceva:)J) si acum m-a lovit de m-a naucit. Sunt fericita pentru ca nu ma asteptam la nimic. Nu ma aspteptam sa ma distrez, nu ma asteptam sa nu ma distrez, nu ma asteptam sa dansez atat, nu ma asteptam sa nu dansez deloc, nu ma asteptam sa dansez cu M., nu ma asteptam sa fuga precum cenusareasa in miezul petrecerii, nu ma asteptam ca barbatii de la masa de langa sa se dea la noi dupa ce le pleaca prietenele, nu ma asteptam sa plec la 3 dimineata, nu ma asteptam ca D. sa stea pana de dimineata, nu ma asteptam sa fiu fericita. Si cum nu ma asteptam sunt :).

Traiesc! Simt asta prin toti porii si cred ca asta ma face fericita. Nu ma mai intreb ce si de ce. Fericirea mea a aparut cand gandurile din capul meu au plecat in alta gara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu