duminică, 15 septembrie 2013

Life is like a box of chocolate. You never know what you gonna get.



Am auzit replica asta prima data in filmul Forest Gump cu o groaza de timp in urma. Pe vremea aceea cinematograful Excelsior din cartierul Chibrit inca exista. Erau sanse mari sa vizionezi filmul impreuna cu cativa soricei ce locuiau sub acelasi acoperis cu ecranul mare si alb, si totusi acest film a adunat o groaza de lume in acel spatiu mic. Sau poate era mare. Nu mai stiu. Eu sigur eram mica. In 94 aveam numai 14 ani.

In ultimele zile traiesc din ce in ce mai des sentimentul ca poate ca eu nu stiu ce voi gasi in cutia mea de ciocolata, dar exista cineva acolo sus care nu numai ca stie ce se gaseste, dar mai stie si in ce ordine voi alege bomboanele.

Ici colo se gasesc bomboane din cea mai pura ciocolata, cu un gust atat de amarui ca o singura muscatura este suficienta pentru a te cutremura. Langa ele sunt insa asezate strategic bomboane fine de lapte, imbunatatite cu o eventuala visina din visinata. Sau poate voi gasi o bomboana cu o inima din caramelul cel mai dulce. Fara cele amare, bomboanele cele dulci nu ar mai fi la fel de dulci. Pe de alta parte daca dupa o bomboana dulce, dulce, dulce musti direct dintr-o bomboana 100% cacao, amareala o sa ti se para insuportabila si o sa iti vina pur si simplu sa o arunci din gura.

Intre bucatelele de ciocolata amaruie mai exista din cand in cand si mici delicatese cu lavanda, sau portocala sau cu un pic de piper. Si la acestea nu stii ce sa spui: imi plac, nu imi plac, mai da-mi, nu-mi mai da. Le-ai alege parca de buna voie si parca ai sta la distanta. Si tot timpul incerci sa iti dai seama daca iti plac cu adevarat, sau nu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu