Am auzit povesti despre dragoste la prima vedere, am vazut
filme, am ascultat cantece, dar nu mi-am imaginat nicicand ca mi se poate
intampla mie.
Zilele trecute ma plimbam pe o straduta ingusta cum imi plac
mie. Magazinele se succedau cu repeziciune dar pasii mei nu dadeau semne ca ar
vrea sa poposeasca undeva. Deodata un mic magazin cu antichitati vine in
intampinarea mea. Firma din fier negru si greu parca ma imbia. Vitrina plina cu
obiecte micute si fragile m-a apucat cu maini invizibile si m-a impins
inauntru.
Cand am intrat priverea mi-a fost acaparata iar inima a
inceput sa bata incercand sa iasa din piept afara. Aerul parea sa nu mai vrea
sa intre in plamani, dar oricum in piept nu mai era loc. Ochii lui au fost cei
care mi-au atins sufletul. Privirea lui era calda, capruie si un suflet cald si
primitor parea sa salasluiasca inauntru. O privire care spunea atat de multe,
dar mai ales spunea ca ma cunoaste de o viata. Era inalt, slab, usor neras,
imbracat intr-o camasa si o pereche de blugi. Avea un aer boem si un zambet
frumos si sincer. Pana sa ma dumiresc ce se intampla cu mine, de unde vin si
unde ma duc, ce cautam sau daca chiar cautam ceva sau pe cineva, doua brate
largi si calduroase m-au cuprins si doua buze m-au sarutat. Si am simtit atunci
ca totu-i simplu, iar sufletului si inimii mele le sta bine cu aripi.
...
Intr-o zi frumoasa de mai, intr-un oras indepartat la orele
diminetii mi-a fost dat sa intalnesc un miracol.
O fata micuta, cu un par lung si saten, cu ochi caprui, cu
un zambet larg pe buzele-i rosii si in coltul ochilor si pasul usor inainta pe
o straduta ingusta pe care magazinele se inghesuisera si pe dreapta si pe
stanga. Avea aerul ca nu stie incotro merge sau dincotro vine, dar parea sa nu
isi doreasca sa ajunga prea repede.
Dintr-o data pasii si-a oprit in fata unui mic magazin de
antichitati ce iesea in evidenta prin firma facuta din fier negru si greu si
vitrina in care obiectele micute si fragile parca se jucau. A impins usa si a
pasit inauntru. A nimerit fata in fata cu un barbat inalt, saten cu ochi
caprui, usor neras, cu un aspect boem si buzele-i erau incalzite de un zambet.
Aerul a inghetat in jurul lor si timpul parca a stat in loc. Ai fi putut jura
ca nimeni nu respira. Parca si micile obiecte din vitrina abandonasera joaca si
se fereau sa se mai miste. O clipa doar a durat incremenirea, iar apoi cei doi
s-au transformat in cel mai frumos tablou al iubirii. Puteai sa simti caldura
imbratisarii lor si sa pipai emotia in care isi invaluiau sarutul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu