Despre ei

Am doi parinti. Inca ii am. Sunt parintii mei si ii iubesc. Anul acesta, acum in mai, au mai imbatranit amandoi inca un picut. Si totusi eu ii simt in continuare tineri.

Cand voi creste mare mi-ar placea sa fiu ca ei. Mi-ar placea sa am o casa plina de prieteni care sa se adune fara sa imi dea de veste. Sa scot vinul si o gustarica si sa pierdem vremea pana tarziu stand de vorba si bucurandu-ne unii de altii. Fara sa ne dam seama, noaptea, cu al ei Mos Ene, sa coboare intre noi.

Mi-ar placea sa adun in jurul meu copii frumosi, copii care au reusit sa devina ce puteau ei sa devina mai bun, copii care sa fie inca mici, copii care sa spuna inca mami si tati, chiar daca sunt si ei, la randul lor, mami si tati pentru alti copii.

Mi-ar placea sa adun in jurul meu nepoti pe care sa ii rasfat cu prajiturele in care principalul ingredient sa fie o picatura de iubire, sa le arat cum se merge pe bicicleta sau cum se face o mancare buna, buna, buna. Nepoti carora sa le raspund la intrebari curioase de nepoti.

Va multumesc, mami si tati, pentru ca sunteti. Va multumesc pentru tot ceea ce ati sadit in mine atatia ani. Va multumesc pentru prajiturele minunate, si bucatele extraordinare cu care m-ati hranit, pentru ca asa am ajuns sa creez si eu la randul meu bucate delicioase.

Iti multumesc, tati, pentru povestile despre vin, pentru ca am ajuns o femeie care apreciaza un pahar de vin bun.

Iti multumesc, mami, pentru rochitele, fustitele, martisoarele pe care mi le-ai facut, pentru ca acum stiu si eu sa creez lucruri folosindu-mi mainile si sufletul.

Iti multumesc, tati, pentru ca m-ai primit sa trebaluiesc prin garaj, pentru ca acum nu sunt tocmai pierduta cand ma sui la volan.

Iti multumesc, mami, pentru ca m-ai tinut de sa cand eram mica, chiar daca ti-ai facut o rana cand am cazut peste mata cu tot cu bicicleta, pentru ca acum pot sa ma bucur de placerea de a simti vantul cum imi flutura pletele.

Iti multumesc, tati, pentru ca m-ai dus la inot cand eram mica, pentru ca acum pot sa ma bucur vara la mare de senzatia de abandon in valuri.

Va multumesc pentru ca m-ati invatat sa iubesc marea cu nisipul, scoicile, valurile si luna ce bate in cort noaptea, pentru ca acum am o prietena cu care ma intalnesc cel putin o data pe an.

Va multumesc pentru ca m-ati lasat si m-ati ajutat sa cresc si sa fiu eu, cea care sunt acum, sa am visele mele, sa am viata mea. Va multumesc pentru increderea pe care ati avut-o in mine, incredere pe care eu abia acum de curand am descoperit ca o am in propria mea persoana. Va multumesc pentru ca sunteti alaturi de mine de fiecare data cand am nevoie de ajutor.

Va multumesc pentru ca m-ati lasat sa spun ceea ce gandesc, pentru ca acum imi este usor sa fiu eu. Va multumesc pentru zambetul pe care mi l-ati daruit, pentru ca el imi incalzeste inima si se reflecta pe chipul meu. Va multumesc pentru ca m-ati iubit, pentru ca acum stiu sa iubesc frumos, deplin si complet.

Eu va iubesc mult, parinti dragi!