Mister elucidat. Elementar Mr Watson

Prima zi din 2012 a inceput bine. Am elucidat un mister ce ma chinuia demult: cum se poate ca unii oameni sa nu stie cum sa se comporte la cinematograf.

Am fost cu Andu si Ioana (fratele meu si sora mea), si Monica la cinematograf sa vedem Sherlock Holmes: A Game Of Shadows. Interesant film. Doi actori preferati: Jude Law si Robert Downey Jr. Doua ore de film cu doi barbati sexy. Perfect pentru prima zi a anului.

In spatele nostru, cum se intampla din ce in ce mai des in ultima vreme la cinematograf, 4 persoane. Trei femei si un barbat. Pe una dintre femei o chema Deea. De unde stiu? Elementar Mr Watson. S-au strigat in mijlocul fimlui, si culmea au si raspuns. Faptul ca m-am intors sa ma uit la ei nu i-a ajutat sa isi dea seama ca au facut ceva gresit. Erau de asemenea foarte mari. Atat de mari incat nu incapeau in scaune. Si era necesar sa se impinga in scaunele din fata. Daca prima data cand m-am intors nu am spus nimic, a doua oara am rugat-o frumos pe femeia ce statea in spatele meu sa nu mai loveasca in scaun. Nici asta nu a ajutat.

Am reusit cumva sa urmaresc filmul si sa imi placa. Si un mic spirit de detectiv mi s-a activat. Astfel, cand filmul s-a terminat si ne-am ridicat in picioare, i-am auzit urland peste scaune catre alti prieteni ce ii intrebasera „V-a placut la cinema?”. Raspunsul de la femeia cea mare ce statea in spatele meu a venit prompt: „Da! Ne-a placut la Cinema. Mai venim si alta data.”. Si atunci mi-am dat seama: orice detectiv trebuie sa verifice teoria. Si am verificat:

„Prima data la cinema?” am intrebat eu inocent.
„Da” a venit raspunsul sigur, cu gura plina si cu nasul in vant pentru a isi arata superioritate (de parca nu stiam din timpul filmului: eu nu reusisem sa ajung la scaunul din fata in timp ce ea se proptise bine in al meu. Superioara imi era cu cateva Kg.)
„Se vede” am spus eu.

Cateva zeci de secunde mai tarziu s-au prins ce au facut, s-au prins ca s-au dat de gol, ca, asa cum spun americanii, „they blew their cover”. Prea tarziu. Eu mi-am rezolvat misterul care ma chinuia de ceva timp: ce este cu acesti oameni care nu stiu sa se comporte la cinema? De unde au aparut cei care vorbesc tare in timpul filmului, care vorbesc la telefon, care lovesc in scaunul spectatorului din fata, care vin cu pungi de chipsuri si se chinuie timp de 10 minute sa le deschida fosnindu-le pana le deschid, lipsiti fiind de consideratie fata de ceilalti spectatori? Erau mai multe posibilitati: s-au nascut la 8 ani si nu au putut sa beneficieze astfel de cei 7 ani de acasa, le face placere sa ii deranjeze pe cei din jur sau nu au mai fost pana acum la Cinema si ca drept urmare nu stiu cum sa se comporte.

Raspunsul: nu au mai fost la cinema. Elementar Mr Watson. Ce putem noi sa facem? Sa le impartasim cateva din reguli cand ii mai vedem, luand insa in considerare ca nu este vina lor ca nu au avut posibilitatea pana acum sa mearga la Cinema. Nu toti avem aceleasi oportunitati si trebuie sa ii ajutam si pe ei sa se integreze in societate.