De ziua mea...

Pe 21 dis de dimineata, ca o floricica ma indreptam catre birou cu cate 2 sacose in fiecare mana. Era ziua mea.

Dar sa incepem cu inceputul.

E 21 Decembrie. E ziua mea. De mult nu m-am mai dus la munca de ziua mea. Dar azi ma duc. Am incarcat o sacosa mare cu tot ce aveam deja cumparat si in casa. Am lasat la masina si m-am dus la cofetarie sa iau si prajiturele. Lumea este a mea. Azi noapte a nins si unele masini au zapada pe ele. O imagine ce imi place. Dar masinuta mea este curata. O alta imagine ce imi place.

Ajung la birou. Parchez masina. Incep sa iau din portbagaj. Cu mainile pline, avand in fiecare cate 2 pungi mari si grele, mai indrept catre birou. Ma intreb daca o sa ajung pana sus si ma intreb ce a fost in capul meu cand am decis sa iau toate bagajele o data.

Reusesc sa trec de usa rotativa de la intrarea in cladire si in cei 10 pasi pana la usa laterala ma prind ca nu am cum sa deschid usile. Ca sa ajung in birou trebuie sa deschid 5 usi, dintre care 4 sunt de metal si greu de deschis si cand ai mainile libere, iar la a 4-a trebuie sa folosesc legitimatia care era undeva in geanta din mana stanga.

Dar nu am timp macar sa ma gandesc ce sa fac, cum sa fac, ce jonglerie sa fac sa reusesc sa trec. In fata mea un barbat, sau mai bine spus un domn, se opreste cand sa treaca de prima usa si ma lasa pe mine sa trec. Apoi imi deschide si cea de a doua usa. Nu il cunosc. Nu stiu cine este. Stiu ca nu lucreaza la etajul 1 unde lucrez eu, asa ca ma gandesc: „Acum nu mai trebuie decat sa trec de urmatoarele 2 usi”. Dar cand pun mana, sau mai bine spus doua degetele ce ies de sub toartele sacoselor, pe clanta de la 1 aud o voce: "Te rog lasa-ma sa te ajut." Si ma ajuta, trec si de a treia usa, imi deschide si urmatoarea usa cu legitimatia lui deci nu mai trebuie sa caut in sacul fara fund ce poarta numele de geanta legitimatia mea. Sunt salvata. Nu mai este decat o usa si aia e usoara.

Ii multumesc frumos si ii urez o zi minunata. Ii multumesc in gand si lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale in aceasta dimineata un barbat care nu a uitat sa fie barbat.

Da. Imi plac barbatii care stiu sa fie barbati, care deschid usa unei femei si o lasa pe ea sa treaca prima, care ii tin haina femeii cu care sunt cand pleaca de la un bar sau restaurant, care trag usor scaunul pentru a o ajuta sa se aseze, care privesc o femeie in ochi atunci cand vorbesc cu ea, care o lasa sa termine de vorbit, care deschid ei sticla de vin, care protejeaza femeia de langa ei, care stiu sa conduca o femeie de ringul de dans, care stiu si le face placere sa faca suprize si care stiu sa faca omleta cu de tot ce se gaseste in frigider.